La a doua Ora de Punk veti “studia” PsihoAnaliza. O formatie foarte tanara din Galati ce vine in Bucuresti special pentru acest eveniment. Va asteptam maine, 29 aprilie, ora 18:30 in Suburbia in schimbul unei sume cat se poate de mica: numai 5 lei. Despre PsihoAnaliza in propriile lor cuvinte:
No Use For A Name, Room 19
It’s been so long since you’ve been here, and I’m dying
Is there something you would like to say?
Just drop the present on the shelf, by the flowers
And make the feeling go away
Looking back I can’t recall, who was listening
When I used to walk the streets at night
Like a bird that used to sing, I was flying
I was happy all the time, and it’s hard to look back
Better days and different ways I can’t explain
Another song to sing it all was simplified
Don’t know what it’s about, what have I learned to live without?
It takes a day to live a life
I can’t believe the way the world is so different
Look what the lines in my face have made
Living in my bed I’m right next to the road
The one that goes the other way, takes me to a different place
Did you know, that I was just as young as you
I had a job, a home, a family, and a car
Did you say that yesterday or just right now?
You’ll never know the feeling of my bleeding heart
Did you say that yesterday or just right now?
You’ll never know the feeling of my bleeding heart
….se aude cam aiurea, pentru ca e o inregistrare din concert, dar merge
Toata lumea vorbeste de emo. Unii sustin ca “sunt emo”, altii rad. Sunt pareri si pareri in toate directiile. Cert e ca majoritatea vorbesc in necunostinta de cauza, sau cel mult din auzite. Uitati de toate prostiile cu taiatul venelor si glumele care circula pe net si cititi articolul asta de pe wikipedia. Spune clar cum a aparut si cand, de ce, cum a evoluat si cum e in ziua de azi, cu date, nume si tot ce trebuie.
Kick a facut un colaj de poze cu Cobe pe piesa Scopul Scuza Mijloacele. L-a pus pe youtube si eu il pun aici. Piesa o puteti download-a de pe pagina de myspace. Enjoy Punk Rock:
Pentru versuri: Continue reading ‘Cobe – Scopul Scuza Mijloacele’
Am dat de curand peste un top al celor mai bune piese din 2007 facut de revista Rolling Stone. Printre o gramada de piese carora nu le vad sensul si nu cred ca au ce cauta intr-un top de orice fel, si-au facut loc si cateva piese punk. Evident ca majoritatea sunt promovate de “major labels”, deci clasarea acestora nu reflecta nici de cum un top al pieselor punk. Majoritatea nici nu s-ar gasi in primele 100 piese punk ale anului 2007. Continue reading ‘Punk Rock printre cele mai bune piese din 2007′
Aveam de gand sa scriu un articol acum, dar consider ca piesa urmatoare vorbeste de la sine si nu mai e nevoie sa adaug eu nimic. Este vorba de Sorrow de la Bad Religion, de pe albumul The Process of Belief din 2002. Va invit pe toti sa o ascultati si sa va dati cu parerea. Am atasat si versurile pentru a fi mai usor de urmarit.
Father can you hear me?
How have I let you down?
I curse the day that I was born
and all the sorrow in this world
Let me take you to the herding ground
where all good men are trampled down
Just to settle a bet that could not be won
between a prideful father and his son
Will you guide me now for I can’t see a reason
for the suffering and this long misery
What if every living soul could be upright and strong?
Well then I do imagine
There will be (sorrow)
Yeah there will be (sorrow)
And there will be sorrow no more
When all soldiers lay their weapons down
or when all kings and all queens relinquish their crowns
Or when the only true messiah rescues us
from ourselves it’s easy to imagine
There will be (sorrow)
Yeah there will be (sorrow)
And there will be sorrow no more
There will be (sorrow)
Yeah there will be (sorrow)
And there will be sorrow no more
Yeah there will be (sorrow)
Yeah there will be (sorrow)
And there will be sorrow no more
“Suffer. The record that changed everything.” Asta spune Fat Mike (Nofx) despre albumul din 1988 al celor de la Bad Religion (formatie a carei istorie se contopeste cu instoria punk-ului din ultimii 30 de ani). Intradevar, dupa aproape 20 de ani de la aparitie, Suffer este inca unul dintre cele mai influente albume in punk, unul dintre cele mai bine vandute albume Bad Religion si unul dintre preferatele fanilor din orice generatie. Mai mult de atat, a fost ales cel mai bun album punk al anului 1988 si nu sunt putini cei ce il considera cel mai bun album punk al anilor 80 (eu numarandu-ma printre ei). Intr-un top al celor mai influente albume rock din toate timpurile facut de revista Kerrang!, Suffer se afla pe pozitia 99, ceea ce spune multe avand in vedere ca este vorba de un album underground, ce nu a avut nici un fel de promovare media.
Dupa numeroase schimbari ale componentei formatiei, caracteristica perioadei 1980-1985, si despartirea ulterioara din 1984, Bad Religion s-au reunit in formula initiala (Greg Graffin, Brett Gurewitz, Jay Bentley si Pete Finstone) plus chitaristul Greg Hetson de la Circle Jerks. Venirea lui Hetson a adus si un plus de energie totodata iar cei doi compozitori, Greg Graffin si Mr. Brett, au reusit sa adune tot ce era de calitate din hardcore-punk-ul de pana atunci revitalizand o scena ce era pe moarte. Practic, fara Suffer, expresia “punk is dead” ar fi avut sens.
Din punct de vedere muzical, albumul este simplu, scurt si la obiect. Totusi, in simplitatea lui, Suffer este albumul hardcore perfect. (Nu spun numai eu asta, ci si toata istoria punk-ului de dupa 1988. Nu cred ca exista vreo trupa care sa conteste acest album indiferent daca este mainstream sau underground si nici cei care ii acuza pe Bad Religion ca “s-au vandut” nu au decat cuvinte de lauda despre Suffer). Cele 15 piese debordeaza de energie, sunt scurte, rapide iar textele au puternice implicatii politice si sociale. Exact cum trebuie sa fie un album de acest gen. In plus fata de ce se cantase pana atunci, Greg Graffin adauga un plus de melodicitate in voce iar versurile inteligente dar dure in acelasi timp ofera un exemplu urmat de intreaga scena punk a perioadei urmatoare. Cele mai cunoscute piese sunt You Are (The Government), Suffer si Do What You Want si se regasesc si acum in playlist-urile concertelor Bad Religion.
Pe scurt, Suffer insumeaza tot ce a fost mai bun in hardcore-ul anilor 80, a revitalizat intreaga scena si a deschis o noua era in punk. Este un album ce orice ascultator de punk trebuie sa il stie. Este “Biblia” punk-ului ultimilor 20 de ani, daca imi este permis sa zic asta. Daca nu, o zic oricum. Suffer este “Biblia” punk-ului modern. O sa inchei tot cu un citat din Fat Mike: “I bought Suffer, then I bought a thesaurus”
(vezi si Punk Rock Classics)
Black Flag este una din cele mai importante si influente formatii ale punk-ului, fiind considerata prima trupa de hardcore. Infiintata in 1976 in Los Angeles de catre Greg Ginn si Keith Morris (care ulterior paraseste formatia pentru a forma Cirlce Jerks, o alta legenda a hardcore-punk-ului) sub numele initial Panic, Black Flag au pus bazele unei noi scene ce avea sa explodeze in anii 80, precum si a eticii DIY ce a avea sa fie urmata de intreaga scena punk a perioadei. Lipsa de interes a industriei muzicale fata de punk rock a determinat membrii trupei sa se ocupe personal de organizarea concertelor, albumele erau inregistrate din banii prorpii si de multe ori calitatea acestora era slaba. Greg Ginn chiar a infiintat SST Records pentru a putea lansa primul EP, in 1979, Nervous Breakdown, fiind refuzati de toate casele de discuri.
Black Flag a avut, de-a lungul timpului, numeroase schimbari de componenta, prima avand loc in 1979 cand Keith Morris paraseste trupa, fiind inlocuit de Ron Reyers la voce. Cu el inregistreaza EP-ul Jealous Again si sustin primul lor turneu pe coasta de vest. In 1980 Ron este inlocuit de Dez Cadena, care in 1981 trece la chitara si ii face loc celebrului Henry Rollins. Cu Henry Rollins la voce, Black Flag scot albumul Damaged, care e considerat unul din cele mai reprezentative albume ale perioadei si o influenta importanta pentru punk rock chiar si in ziua de azi. Urmeaza apoi primul turneu european, alaturi de Minutemen si inca o schimbare: bateristul Robo este inlocuit de Bill Stevenson (Descendents, ALL, Only Crime). In actuala formula, Black Flag scot un nou album, My War, mult mai calm, mai lucrat si cu influente din mai multe genuri muzicale, indepartandu-de de stilul violent si haotic de pana acum. My War a devenit, dealtfel, una din primele influente ale grunge-ului ce avea sa se nasca. Mai apar alte doua albume in 1985 (Loose Nut si In My Head) dupa care formatia isi incheie activitatea dataorita problemelor financiare.
Black Flag si-au pus amprenta aspura muzicii prin creearea unei noi scene, unei noi atitudini, fiind o influenta atat pentru majoritatea trupelor de punk cat si pentru alte trupe ca Red Hot Chilli Peppers sau Queens of the Stone Age. Black Flag a fost schimbarea de care punk-ul avea nevoie in anii 80.
Formata in 1993 in Orange County, California, sub influenta unor turpe ca Bad Religion, Bad Brains, 7 Seconds sau Minor Threat si in urma numeroaselor turnee alaturi de Pennywise, Sick of It All si Misfits, Ignite au devenit una din cele mai importante nume din scena punk mondiala.
Pana in prezent au scos patru albume: Call on My Brothers (1995), Past Our Means (1996), A Place Called Home (2000) si Our Darkest Days (2005), album ce a fost ales cel mai bun album punk al anului denumeroase publicatii de profil. Pe langa astea mai au si numeroase 7 inch-uri si split-uri ale caror profituri au fost directionate catre diferite organizatii ecologice si sociale (Doctors Without Borders, Habitat For Humanity, Sea Shepherds, Project Blue Sea, Earth First)
(pe Ignite ii puteti vedea live la Bucuresti pe 4 mai in cadrul festivalului Noisefun)
Pe 1 aprilie aparut in sfarsit un album pe care eu, personal, il asteptam cu mare interes inca de cand s-a anuntat: The Feel Good Record of the Year. Este al noualea album de studio No Use For A Name, scos, evident, tot la Fat Wreck Chords. Produs de Jason Livermore si Bill Stevenson (fost baterist la Descendents, Black Flag si actual la Only Crime), albumul scoate mai mult ca oricand in evidenta influentele din Bad Religion, Beatles si Beach Boys, pastrand in acelasi timp originalitatea trupei si aducand oarecum un sound nou.
Albumul incepe cu piesa Biggest Lie, pe care am detaliat-o aici, urmata de o piesa in stilul caracteristic No Use, I Want to Be Wrong. Desi are mai multe piese lente fata de albumele precedente, energia albumui nu se pierde deloc pe parcurs datorita vocii foarte melodioase, iar cele trei piese cantate la rece (Sleeping Between Trucks, Ontario si Kill the Rich) sunt scurte, in jur de doua minute, integrate foarte printre celelate piese, iar versurile te fac sa vrei sa le mai asculti odata. Domino si The Trumpet Player aduc o nota de noutate in soundul formatiei in timp ce restul pieselor poata stampila inconfundabila No Use. Textele pieselor sunt foarte inteligent scrise fiind in acelasi timp usor de inteles, abordand probleme ale vietii si ale societatii cu care se confrunta majoritatea dintre noi. Ultima piesa, Take It Home ma duce cu gandul la albumul Recipe for Hate (Bad Religion) si se termina cu o intrebare ce ar putea fi considerata concluzia albumului: How did we get this screwed?
The Feel Good Record of the Year este nu numai unul din cele mai bune albume No Use For A Name, atat din punct de vedere al compozitiilor cat si al productiei, ci si unul din cele mai bune albume aparute in ultimii ani si il recomand tuturor iubitorilor de muzica in general
