Cand am ascultat pentru prima oara piesa Brand New Game de pe noul album Millencolin, m-am gandit ca este vorba de un album aniversar. Numele albumului, Machine 15, m-a facut sa cred acelasi lucru. Intradevar, prima piesa de pe album, intitulata chiar Machine 15, prezinta formatia suedeza la 15 ani de cariera (No, I never thought that I invented the wheel/All I ever aimed for was something real/Creativity is still my gasoline/Ever since Goofy gave birth to this machine, I’m not altruistic I don’t do this for you/I’d rather paddle my own canoe/But this is not a tool or a simple device/No this is machine 15 to be precise, The machine is turning 15).

Albumul pare a continua de unde a ramas Kingwood, indepartandu-se tot mai mult de skate-punk-ul pe care il cantau la inceput. Dar, cum zic si in Brand New Game, I’m not the same, years have past/It kind of scares me how it went so fast/This brand new game, will I surpass?/And all I wanted was to make it last. Ma asteptam la ceva mai dur si mai rapid… dar Machine 15 este mai slow si mai melodios decat albumele precedente, de vina fiind proiectul solo al lui Nikola Sarcevic. Totusi, nu pot sa spun ca e un minus, acest lucru fiind compensat de calitatea pieselor din punct de vedere al compozitiei si productiei si de versurile mature, nerepetitive si lipsite de clisee. Ca sound, MIllencolin ofera ceva nou prin piese ca Done Is Done, Ducks and Drakes si Saved by Hell, iar Vicious Circle si Brand New Game amintesc de Pennybridge Pioneers, cel mai de succes album al lor, facand astfel ca Machine 15 sa aiba diversitate si sa nu plictiseasca.

Machine 15 este, per total, un album accesibil ce poate fi pe placul oricarui ascultator de muzica buna, iar fanii Millencolin (daca avem asa ceva) ar trebui sa fie deschisi catre nou, catre schimbari, ca sa-l poata accepta.

In final, videoclipul piesei Detox de pe Machine 15: